Când vorbim despre Dumnezeu, vorbim despre cea mai măreaţă persoană din întreg Universul. El este atât de mare încât pământul şi cerul nu-L pot cuprinde. 

„ Măreţia Lui este mai presus de pământ şi ceruri.”  PS. 148: 13  

Dumnezeu în toată Biblia a rânduit zile de sărbătoare în cinstea Lui, unde fiecare om trebuie să se bucure de Dumnezeul Iehova, să se îmbrace în sărbătoare, se se ungă cu cel mai scump untdelemn şi să cânte cu toată bucuria, să prăznuiască. Nu de frică, nu din obligaţie, ci din dorinţa de a-şi exprima recunoştinţa, sentimentele, admiraţia şi bucuria faţă de Dumnezeu. Să-L laude pe Dumnezeu, cu arfa şi cu tobe: 

„ Căci Domnul are plăcere de poporul Său, şi slăveşte pe cei nenorociţi, mântuindu-i să salte de bucurie credincioşii Lui îmbrăcaţi în slavă, să scoată strigăte de bucurie în aşternuturile lor”. 

Ne-am acomodat cu ritualurile morbide, care au grijă să nu ofenseze pe nimeni, să scoată măcar o apreciere palidă din partea unui participant, în loc să vedem cine este Dumnezeu, de fapt, şi cum trebuie El sărbătorit. El locuieşte în mijlocul laudelor lui Izrael. Acest lucru îl ştim, şi totuşi suntem paralizaţi să nu facem nimic. 

Fiecare întâlnire a credincioşilor trebuie să fie o adunare de sărbătoare în cinstea lui Dumnezeu. La o festivitate totul se face prin excelenţă, nimic ieftin, nici o improvizaţie, totul este pregătit şi are nobleţe. 

Vă puteţi închipui altfel adunarea sfinţilor în cer şi a îngerilor. Ne rugăm, predicăm, cântăm, facem tot soiul de întâlniri de eliberare, de vindecare, de umplere, de socializare, pentru batrîni, pentru căsătoriţi, pentru tineri, toate având în vedere nevoile noastre, durerile noastre, aspiraţii, dorinţe şi neîmpliniri, dar nu Dumnezeu.

Dumnezeu. Fără nimic în plus. Poate ne este frică de El prea mult ca să fim prea interesaţi, doar de El. Sau poate nu prezintă intereres pentru noi dacă nu-L asociem cu ceva, sau cineva.

Mulţi L-au căutat pe Isus pentru că aveau nevoie de ajutorul Lui nu de El. Oare câţi dintre noi suntem pasionaţi de Dumnezeu dezinteresaţi, fără nici o aşteptare, doar El. Am ajuns să ne sărbătorim noi pe noi, mai mult decât pe Cel despre care spunem că este Creatorul, Susţinătorul şi Răscumpărătorul nostru. Când Dumnezeu este celebrat se întâmplă lucruri nemaipomenite. Dumnezeu începe să vorbească, să se descopere pe Sine într-o manieră nouă, cheamă oameni să-l slujească, vindecă pe om, ţara, minţile, dă bogăţie şi bunăstare şi umple inimile de pace şi bucurie. Dumnezeu celebrat, diavol demascat. Cel rău trebuie să iasă din acunzişurile lui, de unde dă atacuri periodice, regulate şi este pus pe fugă, pentru că slava lui Dumnezeu inundă fiecare milimetru de teritoriu. Cu siguranţă o celebrare formală nu-L va aduce pe Dumnezeu mai aproape ci-L va îndepărta şi mai mult. De aceea trebuie avut mare grijă de modul şi conţinutul celebrării. Ea trebuie să fie condusă de oameni călăuziţi de Dumnezeu, care cunosc inima lui Dumnezeu, gândurile lui şi se lasă pe deplin conduşi de Duhul Sfânt, care au autoritate şi sunt bine văzuţi de popor. 

Oh, Îl iubesc pe Isus, cât de mult Îl Iubesc pe Isus, cât de mult… Căci El întâi m-a iubit! 

” Voi celebra pe Dumnezeu în viaţa mea, în templul inimii mele, îl invit pe Dumnezeul Sfânt, Îl voi întâmpina pe Dumnezeu cu mâini curate, ridicate spre El, şi-i voi cânta Osanale Numelui Său Cel Sfânt, îmi îmbrac hainele de sărbătoare pentru Dumnezeul meu, voi cânta pentru Mirele meu cântare nouă. Gura mea va lăuda Numele Lui Cel Sfânt zi şi noapte, nu voi tăcea nici o clipă, Răscumpărătorul meu vine pe nori, îmbrăcat în lumină, glorie şi slavă. Zâmbesc la vederea Lui, nu mai pot de bucurie, sufletul meu tresaltă de bucurie. Duhul Sfânt mă unge cu untdelemn plăcut Lui, se va bucura de Mine cum se bucură un părinte de întâiul său născut. El va veni să-şi ia moştenirea. De El ascult. Pe El Îl celebrez cu tot ce sunt.”  

Să mergem puţin în Mica să vedem câteva aspecte a persoanei măreţe a lui Dumnezeu.

Dumnezeu are un Templu, este Templul Său cel sfânt. Aici citim că a fost un moment în care Dumnezeu hotăreşte să iasă din locaşul Său. Oare ce L-a putut determina să facă aşa ceva?

La venirea Lui pe pământ, se topesc munţii, văile crapă, ca ceara înaintea focului, ca apa care curge prin râpi. (1:4). Ce putere dizlocată. Pământul nu rezistă la apariţia Lui. Totul cedează, se topeşte, înaintea lui Dumnezeu.Ce L-a făcut pe Dumnezeu să iasă din Templul Său? Nelegiuirea lui Iacov şi păcatele lui Izrael. Păcatele sunt numite: sunt două oraşe, Samaria şi Ierusalim. Păcat colectiv. Nu un om, nu o faptă, cetăţile centrale, capitalele erau pline de silnicie şi păcat. Samaria urmează să fie făcut un morman de pietre. Ras complet. Idolii distruşi, tot ce s-a clădit din venitul adus din curvie va fi nimicit. Proorocul simte, trăieşte durerea din inima lui Dumnezeu, de aceea plânge, umblă desculţ, gol şi geme. Prezenţa lui Dumnezeu de multe ori aduce plâns şi geamăt, din cele mai adânci şi ascunse izvoare ale fiinţei. Gemete şi plâns. Este o rană fără leac, pentru care nu este vindecare. Ce tragic. Cetăţile nici nu aveau idee. Ei trăiau în nepăsare, ignoranţă şi neştiinţă. Dumnezeu era afară din Templul Său Cel sfânt. Ceva urma să se întâmple…S-a pogorât nenorocirea din partea Domnului, până la poarta Ierusalimului. Celor din Lachis li se spune să fugă, să-şi înhame cei mai iuţi cai, ei au fost primii care au dus pe Sion în păcat. Slava lui Izrael se mută la Adulam. Radeţi, taie-ţi părul, din pricina copiilor tăi. Vor fi duşi în robie. Vor veni vremuri rele. Din pricina spurcăciunii vor fi dureri, dureri puternice. 

Cel mai grav: ei vor căuta pe Dumnezeu, şi prezenţa lui dar El se va ascunde de ei. 

Proorocii sunt compromişi. Sătui proorocesc pace, flămânzi război. Văzătorii urmează să fie daţi de ruşine. Dumnezeu nu le va răspunde. Însă Mica este plin de putere, şi de Duhul lui Dumnezeu. 

Capitolul 4 face brusc trecerea la un alt moment în planul divin. Împărăţia de 1000 de ani. 

Iar capitolul 5 aduce veste bună: Dumnezeu domneşte. Vine la poporul Său. Vine Mesia, Împăratul lui Izrael, El va domni până pe vecie. 

Nimeni nu se poate asemăna cu Dumnezeu. Să-l sărbătărim într-o adunare sfântă, plăcută Lui, să-l sărbătorim în templul vieţii noastre. Căci El a fost, este şi va fi Dumnezeu din veşnicie până în veşnicie. 

Să-l Celebrăm dar pe El!

Un Crăciun cu sens!

Într-un colind citeam că Isus a fost pus într-o iesle întunecoasă! Citind aceste cuvinte, și alte formulări de felul acesta, parcă reacția ar fi să-L compătimim pe Isus, să ne fie milă de El pentru că s-a născut ca fiu de tâmplar, într-un grajd, într-un staul pentru animale, într-un loc unde nu era dorit.        

Aș vrea să vă reamintesc că Isus era pe cruce și spunea să nu-L plângă pe El: „Fiice ale Ierusalimului! Nu mă plângeți pe Mine; ci plângeți-vă pe voi înșivă și pe copiii voștri!” Luca 23:28 .       

 Crucea era un loc mult mai cumplit decât staulul, nu era un bebeluș, ci un om adult, care era în cel mai profund moment de agonie și spune: nu mă plânge-ți pe Mine. La cruce era bocet, plânset, tânguire, iar la staul bucurie: păstorii, îngerii care laudă pe Dumnezeu în cor!       

 La acest eveniment au fost oameni care auzit și văzut pe îngerii lui Dumnezeu poate pentru prima dată în viața lor, magii care aduc cele mai prețioase lucruri pe care le aveau: aur, smirnă și tămâie pentru că știau că Isus e împărat.       

Există o luptă oarbă de a-L prezenta pe Isus așa cum nu este El. Dacă avem o imagine greșită, diminuată a persoanei Sale, vom avea un interes scăzut pentru El, ceea ce este scopul celui rău, să reducă admirația, interesul, respectul și frica de Dumnezeu.       

Isus a venit ca să-L cunoaștem așa cum este El, în mod direct, fără intermediari.       

El a fost blând și extrem de bun. Copiii veneau la El, iar El îi lua în brațe și-i binecuvânta. Copiii nu vin la persoane răutăcioase și morocănoase, chiar dacă li se oferă ceva în schimb.       

La acest Crăciun Isus a venit și la copii, copiii cu probleme de sănătate, cu probleme în familie, la copiii cu părinți certați divorțați sau orfani. El a venit să le aline durerea din suflet și să le vindece rănile .       

Isus a venit la cei săraci, la cei flămânzi. Poate te îngrijorezi pentru hrana de mâine sau pentru ce vei pune pe masă pentru copiii tăi. El a venit, este aici, caută-L și stai de vorbă cu El. El va da poruncă să ți se aducă hrană. Nu dispera. El este dragoste și nu poate lăsa ca preaiubiții Lui să trecă prin încercări mai mari decât ar putea să le înfrunte.       

El se identifică cu frații Lui, cu cel flămând, cu cel care îi este sete, cu cel bătut, străin, dezbrăcat, bolnav sau cu cel în temniță. (Matei 25:35-36)       

El ne este singura nădejde chiar dacă simți că viața te-a frânt și ai fost nedreptățit de soartă. El a venit să ridice trestia ruptă și să reaprindă mucul care mai pâlpâie. De aceste sărbători nu ne dorim nimic mai mult decât pace în inimă, în familie, și în relația cu aproapele. În loc de cadouri poate trebuie doar să fim aproape de cineva și să arătăm cu adevărat că ne pasă și iubim necondiționat.       

El așa a făcut!       

Crăciun fericit și binecuvântat de Dumnezeu!

Botezul cu Duhul Sfânt şi cu foc

         Ioan a făcut următoarea mărturisire: “Am văzut Duhul pogorându-se din cer ca un porumbel şi oprindu-se peste El. Eu nu-L cunoşteam, dar cel ce m-a trimis să botez cu apă mi-a zis : Acela peste care vei vedea Duhul pogorându-se şi oprindu-se este Cel ce botează cu Duhul Sfânt. Şi am văzut lucrul acesta şi am mărturisit ca el este Fiul lui Dumnezeu.”                                                                                                                                                    Ioan 1 :32-34       

 Ioan afirmă cu tărie că a luat la cunoştinţă că Isus Christos este Cel ce botează cu Duhul Sfânt. Botezul cu apă este un act de ascultare faţă de porunca Scripturii, dar botezul cu Duhul Sfânt este un act al puterii. Cineva care este mult mai puternic decât unul care botează în apă, vine, şi face un botez cu Duhul Sfânt şi cu foc.       

Matei 3:11 : ”Cât despre mine, eu vă botez cu apă, spre pocăinţă ; dar Cel ce vine după mine, este mai puternic decât mine şi eu nu sânt vrednic să-i duc încălţămintele, El vă va boteza cu Duhul Sfânt şi cu foc, v.12  îşi va curăţa cu desăvârşire aria şi îşi va strânge grâul în grânar, dar  pleava, o va arde într-un foc care nu se stinge.”       

 Aceste două versete descriu măreaţa lucrare a Fiului lui Dumnezeu, care începe cu perioada de după Ioan, până la judecata finală. În această perioadă botezul cu Duhul Sfânt şi cu foc va continua pentru că aceasta este menirea Lui şi o face şi azi. Unii pentru că nu cunosc, sau le este teamă, schimbă sensul botezului cu Duhul Sfânt şi cu foc, şi o răstălmăcesc. Cine greşeşte în privinţa lucrării Duhului Sfânt face o mare greşeală. Isus atrage atenţia şi accentuează gravitatea păcatului împotriva Duhului Sfânt.

Botezul - Baptizo, baptizomai = a scufunda.

Acest cuvânt se folosea în vechime şi pentru a denumi procesul de vopsirea hainelor. Haina era scufundată în lichidul colorat, haina intra în lichid, iar lichidul intra în haină şi rămânea, văzându-se după culoare. Botezul cu Duhul Sfânt este o întrepătrundere reciprocă prin care eu sunt scufundat în Duhul Sfânt (Duhul Sfânt simbolizat şi ca râu în Biblie) iar Duhul Sfânt, în același timp, îmi umple fiinţa cu prezenţa Sa. 

Focul

Dumnezeu este foc.”Fiincă Dumnezeul nostru este foc mistuitor.” Evrei 12: 29       

Isus Christos are aceleaşi caracteristici de foc : Capul şi părul Lui erau albe ( ca lâna albă ca zăpada ; ochii Lui erau ca para focului ; picioarele Lui erau ca arama aprinsă şi arsă într-un cuptor; şi glasul Lui era ca vuietul unor ape mari.  (Apoc. 1: 14-15)

Duhul Sfânt

La Cincizecime Duhul Sfânt S-a pogorât sub forma unor limbi de foc ( engl. flame of fire). Fapte 2: 3, ”nişte limbi ca de foc au fost văzute pe fiecare.”  Într-adevăr avem acel cuvinţel de legătură ”ca”. Vei spune că nu a fost foc, ci, ca de foc. Accept pentru că dacă era foc propriu-zis rămâneau fără podoabă capilară pe creştet şi era diferit. Nu au fost arşi, de aceea nu a fost foc propriu-zis, ci arăta ca focul. Biblia NIV (engleză) traduce : limbi de foc = tongues of fire, nu există grad de comparaţie, lipseşte cuvântul ”ca”.        

Acest foc este focul prezenţei Lui Dumnezeu. Este focul ce arde în continuu şi a ars odinioară pe capacul ispăşirii chivotului lui Dumnezeu. Este flama prezenţei Lui Dumnezeu, Shekinah lui  Dumnezeu, de acum, în om. Acesta era planul etern a lui Dumnezeu, dorinţa lui cea mai mare, să fie pentru totdeauna cu omul, creat de El.        

Isus vrea să boteze pe fiecare om cu Duhul Sfânt şi cu foc: ”…în zilele din urmă voi turna din Duhul Meu peste orice făptură”  Fapte 2 :17

Care e scopul?       

Omul umplut cu Duhul Sfânt este trimis şi determinat să predice Evanghelia, să se roage, să vindece, să scoată dracii şi să mângâie pe cei cu inima zdrobită şi cu duhul mâhnit. De unde ştii că ești botezat cu Duhul Sfânt?

1.  Îl iubeşti pe Domnul Isus  cu tot sufletul tău, cu toată inima ta, cu tot cugetul tău.

2.  Iubeşti, onorezi, respecţi pe Duhul Sfânt.

3.  Trăieşti în frică de Dumnezeu.

4.  Simţi nevoia să te rogi, mai mult, şi mai mult.

5.  Simţi nevoia să predici, să te rogi şi iar să predici.

6.  Se manifastă darurile Duhului Sfânt în tine :

a. vorbirea despre înţeleciune

b. vorbirea despre cunoştinţă

c. darul credinţei

d. darul tămăduirilor

e. puterea de a face minuni

f. proorocia

g. deosebirea duhurilor

h. felurite limbi

i. tălmăcirea limbilor        (1 Cor. 12: 8-10) 

Ce e dacă nu vorbeşti în limbi? 

Dacă nu doreşti să vorbeşti în alte limbi, nu vei vorbi niciodată. Dumnezeu nu dă nici un dar împotriva voii tale. Dacă nu vorbeşti în alte limbi nu eşti o categorie mai joasă de creştin. Nicidecum. Pavel spune : ”oare toți vorbesc în limbi?” 1 Cor. 12: 30. Este o întrebare retorică și răspunsul este: nu. Nu toți vorbesc în alte limbi. Cel care vorbește în alte limbi trebuie să-l vadă pe fratele lui de credință, care nu vorbește în alte alte limbi, din perspectiva lui Hristos, și nu din perspectiva omenească, care de multe ori este complet neadecvată.

Revenind la darurile Duhului Sfânt care se manifestă :

1.  Proorocie

 2.  Slujbă

3.  Darul de a învăța

4.  Darul de a îmbărbăta

 5.  Da a dărui

6.  Darul de a cârmui

7.  De a face milostenie (Rom. 12: 6-8)      

 Darurile nu sunt talente, nu sunt roade, nu sunt abilităţi, sunt daruri care trebuiesc preţuite şi folosite. Dacă primeşti un cadou şi mai ai 25 la fel acasă, nu te bucuri, pentru că zici : sunt prea multe și nu ai nevoie de colecţie, ca să ştergi preful pe ele. Poate te-ai bucura mai mult să ai ceva, care să fie util şi să-l poţi folosi. Dumnezeu dă daruri prin Duhul Sfânt spre utilizare, spre a lucra cu ele, iar când le  foloseşti după voia Lui, El se bucură foarte mult şi tu la fel, pentru că scopul a fost atins. 

S-a nascut Clive Staples Lewis
Biografie: Nume scris mai ales sub forma C. S. Lewis, scriitor si cadru …
S-a nascut in data de 29 Noiembrie 1898. S-a stins din viata in data de 22 Noiembrie 1963 la varsta de 65 ani.

Vreau să fiu acolo unde este mirele. Va fi o nuntă. Mirele este: Mielul lui Dumnezeu iar mireasa, Biserica . Biserica răscumparată dintre cei păcătoşi, pierduţi, zdrentuiţi. Nu întreb dacă vei fi acolo, ci te întreb dacă vrei să fii la nunta Mielului, dacă ai această dorinţă. La nuntă dacă apare o problemă şi nu poate fi rezolvată se aduce la cunoştinţa mirelului şi tot ce spune el se face. La nunta din Cana, mama Lui Isus, spune să se facă tot ce va zice Isus, nu mirele, pentru că Isus era mai mare decat mirele în autoritate. Cum poţi intra la nunta Mielului.

1. Trebuie să fii în relaţie cu Mirele

La nunta nu sunt străini. Toţi au legatură cu Mirele sau mireasa. Vreau sa te întreb ce legătura ai cu mirele. Se pregăteşte cea mai mare sărbătoare din univers, nunta Mielului lui Dumnezeu, a lui Isus Cristos Fiul Dumnezeului Cel Prea Înalt. Aceasta nunta va fi în cer. Relaţie cu Mirele! Să-l cunoşti şi să te cunoască! Îl cunoşti pe Isus ? Cine este El pentru tine? El este Împarat, Domn şi Mântuitor unic al oricarui om care crede în El şi se pocăieşte.

2. Trebuie să fii chemat!

La orice nuntă sa face o listă : cine să fie chemat şi cine nu. Rudenii de gradul 1,2,3. Pe cine cheamă Mielul la nunta Lui? O cântare spune : tu eşti chemat, tu eşti chemat. Dumnezeu spune : vreau să fii la nunta Fiului Meu şi te chem pe nume. Invitaţiile se fac pe nume. Te cheamă chiar dacă simţi că nu ai merita să fii acolo, te cheamă fără să trebuiască să plăteşti ceva.’ Nunta este gata; dar cei poftiţi n-au fost vrednici de ea’ (Mat.22 : 8). Cei invitaţi iniţial au refuzat chemarea prin atitudinea lor. Invitaţia s-a extins de la cei ce erau în planul iniţial, la toţi cei care puteau fi găsiţi : buni şi răi, important era să se umple odaia. Odaia s-a umplut, dar întâmplarea nu se opreşte aici. A venit Împăratul să-şi vadă oaspeţii şi a zărit pe unul dintre toţi. Acesta are parte de o atenţie deosebită, dar în defavoarea lui. Nu era îmbrăcat în haină de nuntă.

3. Haina de nuntă

‘Prietene’ cum ai intrat aici fără haină de nuntă. Omul acela amuţit. Nici o scuză, nici un argument, nu putea salva situţia. Autoritatea era prea mare să mai poată scoate vreun cuvânt. Acest om a fost legat de mâini şi de picioare, şi aruncat în întunericul de afară, unde va fi plânsul şi scrâşnirea dinţilor. Haina este foarte importantă. Chiar dacă nunta este pregătită trebuia să fii sigur că ai haina, cea mai frumoasă, de sărbătoare, curată, adecvată pentru ca regele să-i placă atunci când te vede. Nu e important decât să fii plăcut regelui. De aceea trebuie să ştii ce aşteptări are, cum vrea să mergi la nuntă, cu ce îmbrăcăminte.

Haina de nuntă este haină pe care a dat-o tatăl fiului risipitor când s-a întors acasă, este haina bucuriei şi neprihănirii pe care ţi-o dă Duhul Sfânt când eşti botezat în apă şi în Duh, este haina ungerii Lui pe care o ai ca slujitor al Dumnezeului Cel Prea Înalt. La nuntă nu se împart haine. Acolo trebuie să intri cu ea pe tine.

Ia-o cât de repede, nunta este foarte aproape.

 ”Să nu fi simţit durerea, înseamnă să nu fi  fost uman.”

 Toate pozele si imaginile de pe internet sunt o pală asemănare cu ceea ce este în realitate această minune a naturii care se chemă Niagara. Toata zona din partea canadiană şi americană este amenajată ca să încânte ochii şi inima vizitatorului. De la Montreal sunt în jur de 700 km pâna acolo şi pe partea opusă a cascadei este SUA şi se vede drapelul American,  hoteluri impunătoare iar malul este împânzit de turişti îmbrăcaţi in impermeabile de culori ţipătoare, galben sau portocaliu, toţi la fel, parcă ar fi o colonie de pinguini. Pe partea canadiană cascada se află în localitatea Niagara Falls care este un oraş turistic, special amenajat cu hoteluri, zone de agrement, localuri de distracţii, jocuri, pe stradă poţi să vezi caleşti ca din poveşti, trase de cai, magazine de suveniruri, autobuze cu ghizi elegant îmbrăcaţi etc.Un fenomen interesant este ca uneori din cer senin plouă, aparent, din cauza vaporilor  de apă de la cascadă purtaţi de curenţii de aer. Deşi nu e ploaie reală, totuşi seamană perfect cu o ploaie veritabilă cu picuri mărunţi, în România am spune că e “mocănească”. La baza cascadei sunt locuri special amenajate ca să mergi jos şi să vezi de aproape şi să auzi tunetul tumultului de ape căzând parcă din cer şi producând un fior adânc, divin.În norul din faţa cascadei se poate vedea uneori un curcubeu splendid, enorm, cu baza în barca de turişti de la poale, arcuindu-se până la cer, dîndu-ţi impresia că este prezentă divinitatea în acel loc. Sute şi mii de camere  de luat vederi, turişti din toate naţiile, maşini cu şoferi care caută loc de parcare cât de repede ca să poată veni  la cascadă.Am plecat cu senzaţia că a fost puţin să petrecem acele câteva ore, dar, trebuia să ne îndreptăm spre Kitchiner unde ne aşteptau gazdele să petrecem noaptea la ei, iar a doua zi, fiind duminică trebuia să fim la Biserică, dimineaţa în Kitchiner, iar după-amiază în Toronto. Cu ce am rămas?  Cu imaginea unui spectacol ceresc care m-a dus cu gândul la tronul lui Dumnezeu din care curge un râu de apă vie, cu ceva care depăşeşte ordinarul, monotonismul cotidianului, cu o dorinţă vie de a-L venera şi respecta pe Dumnezeu care a creat acest loc atât de unic. Am realizat încă o dată cât de minusculă e gândirea omenească în comparaţie cu înţelepciunea şi puterea lui Dumnezeu. Acest spectacol va continua, undeva, unde totul este real şi neatins de rău, unde voi  zâmbi de bucurie, acolo unde şi florile cântă şi aerul este plin de unduirea muzicii divine, unde apele sunt  vindecătoare iar oamenii vor fi ca îngerii! Acolo vreau să fi şi eu.

Jurnal de calatorie -                        

Coreea de Sud

Multumesc lui Dumnezeu pentru harul acordat de a calatori si de a vizita locuri minunate pe care le-a creat. Mi-am dorit mult sa vad cu ochii mei si sa pasesc pe pamantul tarii sfinte, Israel. In urma cu doi ani Dumnezeu mi-a prilejuit aceasta minunata vizita in care am putut vedea chiar mai mult decat tara sfanta. Astfel am vizitat si Peninsula Sinai si muntele cu acelasi nume, unde i-a fost data legea poporului evreu cu cele zece porunci, precum si alte puncte turistice si istorice. Astfel am vizitat platoul Gizza, piramida Kheops, Sfinxul, avand si ocazia sa ma plimb pe malul Nilului.
Europa a fost de asemenea o colectie de destinatii pe care am dorit sa le ating si in ultimii ani am avut parte si de aceasta binecuvantare. Totusi, dintre multele locuri vizitate parca unicitatea Asiei mi-a atras atentia intr-un mod deosebit, dorindu-mi mult sa vizitez Coreea de Sud si Japonia.
Toamna aceasta am avut si acest minunat prilej. Astfel pentru zece zile in luna Octombrie am vizitat Coreea de Sud, Zona Demilitarizata (DMZ Zone) pe granita cu Coreea de Nord. Aceasta este cea mai fortificata si pazita granita din lume la ora actuala, unde sunt peste 700 de mii de mine explozive plantate pe fasie, astfel ca daca vrea cineva sa treaca ilegal fasia din Coreea de Nord, comunista, spre cea democrata din Sud are toate sansele sa fie facut bucati si aruncat in aer. A fost impresionant sa realizez inca o data ce inseamna libertatea si cat de pretioasa poate sa fie ea. Priveam dincolo de fasie spre muntii impaduriti ai Coreei comuniste unde propaganda comunista si-a infipt obraznic steagul pe un catarg de 160 metri inaltime, fiind astfel cel mai inalt catarg din lume. La mai putin de doi metri de aleea pe care am umblat erau deja mine explozive dincolo de sarma cu indicatoarele care identificau pericolul.
Trebuie sa va marturisesc ca acest peisaj mi-a retrezit amintiri neplacute din anii dictaturii comuniste din Romania si de trecerea mea ilegala a frontierei. Cu toate ca a fost extrem de riscanta, acum realizez totusi ca fuga mea de sub comunism spre libertate a fost cu mult mai realizabila decat ar putea fi pentru oricare din coreenii din nord.
La vreo 60 de kilometri de granita cu Coreea de Nord, se afla capitala Coreei Democrate orasul Seoul. Aceasta are o populatie de peste 10,5 milioane de locuitori, deci cam jumatate din intreaga Romanie.
O experienta remarcabila a fost vizita la Biserica Yoido Full Gospel (Scriptura Deplina) din Seoul care este cea mai mare congregatie crestina din lume. Biserica a fost fondata si este in continuare pastorita de Dr. David Yonggi Cho. Infiintarea acestei biserici si primul servici religios a avut loc pe data de 18 Mai 1958 si a avut o audienta de numai 5 persoane. La ora actuala biserica aceasta numara peste 830 de mii de membri avand 171 de pastori ce slujesc bisericii. In fiecare an Biserica Yoido Full Gospel din Seoul trimite peste 600 de misionari in toata lumea. Sanctuarul principal are o capacitate de 25 de mii de locuri. Pe langa acesta sunt numeroase alte sanctuare pentru slujbe religioase.

Cine si ce a facut sa creasca numarul credinciosilor intr-un timp relativ scurt si intr-un numar atat de exploziv? Capacitatea, pregatirea, psihologia sau carisma Pastorului Cho, credinciosii cu care acesta s-a asociat ori Duhul Sfant al lui Dumnezeu?
Vizita mea in aceasta biserica giganta a fost pe cat de scurta pe atat de plina de lectii semnificative. Am ajuns sa inteleg si sa apreciez seriozitatea si devotamentul acestor credinciosi cu care si-au asumat lucrarea de raspandire a Evangheliei si al mesajului Mantuirii intregii omeniri prin jertfa lui Hristos. Am avut ocazia sa vad si sa simt atmosfera de dragoste de semen si daruire, sa vad cum credinta acestor oameni deosebiti este impletita cu fapte. Rugaciunea si postul sunt necurmate si nici o decizie nu se ia de catre liderii acestei biserici fara ca sa existe deplina convingere asupra voii lui Dumnezeu. O biserica contemporana plina de pragmatism ce se autentifica cu Sfanta Scriptura si se consuma ca un foc mistuitor pe altarul credintei pentru a raspandi Evanghelia si a marii numarul credinciosilor crestini.
In fiecare duminica Biserica Yoido Full Gospel are 7 servicii religioase, primul incepand la ora 7 dimineata iar ultimul la ora 7:30 seara. In fiecare zi de miercuri au 3 servicii religioase: dimineata la 10:30, dupa-amiaza la 2, iar seara de la ora 7:30. Sambata sunt doua servicii religioase: dimineata de la 10:30 si dupa amiaza de la 3. Toate serviciile religioase si rugaciunile sunt in limba Coreeana, dar sunt traduse direct in Engleza, Chineza, Japoneza, Franceza, Spaniola, Rusa si Indoneza. Astfel credinciosi vorbitori a 7 limbi se inchina lui Dumnezeu intr-o singura biserica.
Biserica se afla in centrul capitalei Seoul vis-a-vis de cladirea parlamentului pe o insula numita Yeouido. Langa biserica se afla un bloc cu 10 etaje unde este Centrul de Educatie Crestina si un altul cu 13 etaje ce este intrebuintat pentru administratie si Misiune. Crestinii de aici pun foarte mare accent pe cunoasterea si studierea Cuvantului Sfintei Scripturi, au un Institut Teologic International, Universitatea Hansei care pregateste viitorii lideri ai Coreei si care au la baza invatatura crestina, tot felul de programe de educare pentru tineri, batrani, si pentru lideri. De asemenea au un ziar numit Kukmin Daily, o revista care apare lunar Shinangge, un alt ziar Full Gospel Family Newspaper care este tiparit saptamanal si care incurajeaza crestinii la unitate si crestere spirituala.
In fiecare noapte, cu exceptia zilei de Vineri, au rugaciune la biserica, de la 11 seara pana dimineata la 3. Vineri noaptea de la 9:30 seara pana dimineata la 4.
La distanta de o ora cu autobuzul poti sa mergi pe munte la rugaciune; undeva foarte aproape de Coreea de Nord, in vecinatatea orasului Paju. Exista legatura cu autobuzul care te duce gratis de la biserica pana pe munte din ora in ora. Poti sa ramai sa fi cazat si pe munte daca vrei sa postesti si sa te rogi mai multe zile. Muntele se numeste Osanri Choi Ja-shil Fasting Prayer Mountain, la ora actuala existand aproximativ 250 de grote de 1m latime pe 1.5m lungime si inalte de 1.5m. Acestea sunt pastrate foarte curate si numai o singura persoana poate sa stea si sa se roage dupa ce inchide usa. Eu am avut grota, sau camaruta cum spun eu, nr. 104 unde am stat si m-am rugat. Uneori pe munte, se afla pana la 10 mii de oameni care postesc si se roaga. Pastorul Cho cand posteste si se roaga vine si el pe acest munte.
Am avut bucuria sa-mi fie ghid Pastorul Kim Ji Seung care raspunde de aceasta asezare de pe munte. El a fost misionar impreuna cu sotia pe Amazon timp de 16 ani iar in urma cu 5 ani s-a intors in Coreea bolnav de cancer la intestine. Datorita faptului ca a fost misionar, biserica i-a dat o locuinta pe munte si i-a desemnat raspunderea pentru lucrarea de acolo. Va marturisesc ca nu am mai intalnit atata ospitalitate, respect, atentie si piosenie ca si pe acest munte. Tot aici, l-am cunoscut pe un batran care avea peste 83 de ani si care a fost printre primii colaboratori ai pastorului Cho. Avea parul alb si era imbracat intr-un costum taranesc coreean (asemanator uniformei de karate). Langa el se afla mereu un tanar care il ajuta, parca era apostolul Pavel si cu Timotei. A venit sa vorbesca cu mine iar pastorul Kim il traducea. Am ramas placut impresionat sa-i vad ingrijorarea pentru faptul ca nu prea mancam, asa ca a chemat bucatareasa sa-mi pregateasca altceva.
Priveam cu respect acesti doi giganti ai credintei crestine, pastorul Kim si pe batran, si eram uimit de exemplul lor de viata si comportare.
Dupa ce pastorul Kim mi-a aratat tot campusul m-a invitat in biroul lui unde cu o simplitate deosebita s-a uitat in ochii mei si mi-a cerut sa ma rog pentru el atunci si acolo, doar noi doi si Dumnezeu. A fost o onoare pentru mine ca un asemenea stalp al bisericii, la varsta pe care o avea, experienta si viata pe care a trait-o, sa-mi ceara mie acest lucru.
Am fost placut impresionat de crestinii de aici pentru ca depun tot efortul sa traiasca si sa puna in practica invatatura Biblica pe care o practicau si primii crestini si pe care o gasim in cartea Faptelor Apostolilor cap. 2 versetul 42. Ei staruiesc cu adevarat in egala prioritate in invatatura apostolilor, in legatura frateasca, in frangerea painii si in rugaciuni.
Coreea are in compozitia ei religioasa a zilelor noastre 26% crestini, 26% budisti, si restul fiind  samanisti (vrajitori), tao, atei, etc.
Am avut foarte multe lucruri de invatat din vizita mea in aceasta biserica crestina, nu doar pentru ca este cea mai mare din lume ci pentru modul in care este organizata si cat de bine sunt imbinate toate lucrurile si misiunile bisericii.
Una dintre primele surprize placute a fost cand am vazut Crucea pe toate lacasurile de inchinare, Prezbiteriene si Penticostale, iar noaptea erau luminate si puteau fi vazute de la mare distanta ridicandu-se de-asupra peisajului arhitectural al Seoului. Stiti ce inseamna intr-o tara unde trei sferturi din populatie este lume pagana, care nu crede in Domnul Isus Hristos sa poti observa la orice ora din zi sau noaptea semnul Crucii pe o cladire? Sau sa porti o insigna simpla cu semnul Crucii la reverul de la costum fara nici o sfiala marturisind tuturor celor din jur ca esti urmas al lui Hristos! Personal, nu am fost un adept al semnului Crucii dar atunci si acolo, cand se aprindeau crucile in noapte, am simitit in adancul sufletului atata bucurie si ziceam: iata ca si acolo sunt Crestini, uite si dincolo sunt alti Crestini!
Draga cititorule, iti doresc ca Dumnezeu sa te binecuvinteze cu o minte deschisa spre invatatura si sa-ti daruiasca experiente cat mai frumoase in viata.
Dupa vizita mea in capitala Coreei m-am deplasat cu un tren ce avea o viteza de 300 km/ora (KTX - Korea Train Express) pana in Busan (numit si San Francisco al Koreei), fiind al 2-lea oras ca marime. Si aici am vazut lucruri si locuri frumoase, oameni preocupati de alergarea de zi cu zi si firme luminoase de tot felul.
Dupa aceea, calatoria mea asiatica si-a urmat cursul plecand din Busan pana in Japonia, mai exact spre Fukuoka, traversand Marea Galbena cu un hidro jet, o alta minunatie asiatica. Acest hidro jet are o capacitate de trasport de 200 persoane. El lasa in urma printre valuri numai spume albe pe distanta de aproximativ 1 Km. La o asemenea viteza, toata calatoria din Korea pana in Japonia a durat numai 3 ore.
Am avut bucuria si Harul sa vizitez multe tari pana la ora actuala. Pentru un Crestin este important, daca are posibilitatea sa viziteze Tara Sfanta, Ierusalimul, Galileea, Muntele Sinai. Insa dupa ce ai vizitat toate acestea, recomand cu caldura o vizita in Coreea de Sud.
Poti sa te simti in siguranta tot timpul calatoriei; chiar daca esti singur, pentru ca oamenii din aceste locuri sunt foarte civilizati si de o omenie deosebita. In general coreenii nu prea vorbesc limba engleza in schimb sunt foarte ospitalieri si japonezii de asemenea. Cand realizeaza ca esti turist american te primesc cu bratele deschise iar unii vor sa faca fotografii cu tine, se simt mandri ca stai cu ei de vorba. E incredibil dar adevarat.
Dupa munca multa, omul trebuie sa se si odihneasca. Ne sunt necesare vacantele si excursiile pentru a ne relaxa si a ne elibera de stresul zilnic al unei vieti aglomerate. Fie ca facem o excursie scurta in apropiere de casa sau alegem sa calatorim peste mari si tari, mica sau lunga vacanta devine placuta daca toate lucrurile au decurs bine si ne-am intors cu amintiri placute. De multe ori avem neplacerea sa regretam o oarecare destinatie datorita problemelor intampinate. Va marturisesc faptul ca excursia asiatica a fost pentru mine una dintre cele mai placute calatorii care mi-a lasat intiparite pentru totdeauna o multime de amintiri placute.

John Berzava

Preluat: www.RomanianTribune.net

Unii zic că ai fost doar un învăţător, alţii că ai fost un om bun, iar alţii un profet, dar eu zic că Tu eşti Fiul lui Dumnezeu, şi eşti viu în veci, Tu eşti Dumnezeul meu, în Tine mă încred, îmi plec genunchii în faţa Ta şi Ţie Îţi dăruiesc inima. Ai înviat cu adevărat. Mormântul acela rece nu Te-a putut ţine închis, Domnul meu. Tu eşti Sfântul lui Dumnezeu şi nu puteai să vezi putrezirea. Domnul meu, Kyriakou, eşti viu în veci! Tu ai spus că Tu eşti învierea şi viaţa mulţi nu Te-nţeleg. Fără Tine viaţa este atât de searbădă şi goală,  şi este o amăgire. Mă doare atât de mult când aud pe unii spunând despre Tine că nu ai înviat în trup, şi moartea Ta pe cruce nu a fost o moarte reală. Eu ştiu că tu eşti adevărul şi Te doare şi pe Tine ignoranţa şi nepăsarea unora. Când ai spus : „s-a isprăvit ! tetelestai”, a fost cu adevărat finalul, ai murit cu adevărat. Cerul s-a întunecat, pământul s-a clătinat, perdeaua din Templu s-a sfâşiat iar morţii au înviat. Câteodată mă gândesc la moarte, dar mă gândesc că şi tu ai murit şi ştii ce înseamnă, de aceea prind curaj. Dacă nu mureai nu era nici o înviere. Dacă Tu ai înviat şi eu vreau să am parte de înviere. Nu-mi place moartea, nu vreau în întuneric, nu vreau să fiu departe de tine, singur. Vreau să trăiesc în lumină, în bucurie şi în părtăşie cu tine, Domnul meu. „ În veci de veci eşti Tu,Divinul Miel pe tron,Genunchii îmi aplec,Şi Ţie mă închin…”Maria a vrut să te atingă atunci când te-a văzut, şi eu aş dori la fel, şi ai spus: „nu mă atinge.” Ştiu că Maria a înţeles că s-a întâmplat ceva extraordinar, de aceea a acceptat. Chiar dacă eu nu te pot atinge, te rog să mă atingi Tu, deoarece orice atingi Tu primeşte viaţă, moartea pleacă şi nu are nici o putere. Atinge-mă Dumnezeul meu şi voi Trăi, atinge gura mea ca să vorbesc altfel, atinge inima mea să numai fie ca de piatră, atinge mintea mea ca gândurile mele să fie după voia Ta, atinge şi trupul meu ca boala să dispară din mădularele mele. Domnul meu, Kyriakou, Te iubesc! Nimeni nu este ca Tine. Când vii Tu este atâta bucurie şi pace. Eu vreau să-ţi deschid inima mea ca Tu să locuieşti în ea. Ce minunat că ai înviat. Fii binecuvântat!

A fost cândva… şi c-un fior pe pleoape,
ne-om aminti sub viţă şi smochin.
A fost cândva un nesfârşit de ape…
Şi Duhul Sfânt plutea ca un suspin…

Deodată-n larg a răsunat Cuvântul!
Şi nevăzutul se făcu atom.
Isus umplea cu bogăţii pământul
când făuri ca frate-al Său pe om.

De dragul lui venea ades în luncă
şi tot ce-avea pe-acest pământ i-a dat.
Un singur rod, o singură poruncă,
purta un singur sâmbur de păcat.

Dar într-o zi se auzi-n ţărână:
“Gustaţi din rod şi fiţi ca Dumnezeu!”
Şi omu-a-ntins către păcat o mână,
iar Cel Viclean l-a prins în lanţu-i greu.

A plâns în cer o inimă frăţească.
Dar nu-i putea ascunde-al faptei blam.
Ci trebuia un preţ să se plătească.
Şi fu gonit şi rob Adam.

Nemaiavând nimic să-i aparţie
spre-a se plăti din lanţul Celui Rău,
S-a dat Isus pe Sine însuşi Sie,
căci numai El era deplin al Său.

Astfel din jertfă s-a născut iubirea.
Şi proslăvindu-Şi Fiul pe Calvar,
Cel ce-i mai sus decât nemărginirea,
ne-a dat, prin El, nemărginirea-n dar.

Ne-a îmbrăcat în sclipitoare haină.
Şi-n pasul veşniciilor ce vin,
mereu deplin vom şti oricare taină
şi taine noi vor rămânea deplin.

A fost cândva… vor spune cronici sfinte.
Şi n-or mai fi nici lacrimi, nici nevoi.
De cele vechi nu ne-om aduce-aminte,
când vom străbate veşnic ceruri noi.

Dar ca să ştim ce frângere grozavă,
ce fără margini preţ a dat Isus,
oricât vom fi urcaţi din slavă-n slavă,
al crucii nimb va rămânea mai sus.

Poezie scrisă de Costache Ioanid